Trecut si prezent

Nu am unde sa merg, sunt captiv intr-o clepsidra

Acum sunt sus in varful firelor de nisip

Deasupra mea doar gol, un gol limitat

Un gol care urmeaza sa fie umplut, de nisipul de sub talpile mele

Atata presiune a timpului ce se va scurge,imi va ingreuna umerii

Cu fiecare intoarcere a clepsidrei,

Trecutul v-a fi prezent si apoi prezentul v-a devenii trecut

As darama aceasta clepsidra si as lasa-o asa,

Cu nisipul in trecut si cu viitorul gol

Sa pot cerne si alege din nisipul trecutului meu

Uitand amintirile

Nu putem nega trecutul, chiar daca a fost negru

Il acceptam si incercam sa-l uitam

De ar fii atat de usor, as sterge tot pana in frageda copilarie

As lasa doar amintirea cadourilor de Craciun si amintirea primei vacante de vara

As mai lasa si amintirea primei palme primite dar vor mai fii si altele asa ca o uit

Voi incerca sa strang din dinti si sa accept viata ce-mi este data

Cu cat inaintez cu atat spatele imi este impovarat de amintiri, doar ele au ramas

Unele amintiri chiar nu pot fii sterse, niciodata

De ce nu pot uita primul sarut?…acea senzatie de pe buze

Am uitat ale cui buze erau

Sau nu…

Atunci s-a oprit timpul si am colindat  intr-o clipa universul intreg

Offf, imi este atat de dor sa colind

Un om simplu

Mi-a spus mama cand eram tanar

Vino si aseaza-te langa mine, fiule

Si asculta atent ce vreau sa-ti spun si daca faci intocmai

Te v-a ajuta intr-o buna zi

I-a o pauza si nu trai in graba

Probleme vor venii si vor trece

Du-te si gaseste-ti o femeie si vei simtii dragostea

Si nu uita fiule ca cineva de sus te priveste

Fi  doar un om simplu, fi ceva ce tu intelegi si iubesti

Poti face asta pentru mine fiule?

Poti?

Nu fugii dupa comori pierdute, de ce ai nevoie se gaseste doar in sufletul tau

Si poti face asta daca incerci

Tot ce imi doresc pentru tine fiule ,este sa fi fericit

Fiule nu iti face griji, o sa te regasesti

Urmeaza-ti inima si nimic altceva

Tot ce imi doresc pentru tine fiule ,este sa fi fericit

Cand inima se incapataneaza sa te uite

Ma apropii mai mult de abisul amintirilor

Si ma aplec sa culeg praf de furtuna

Printre degete-mi curg lacrimi si gandul ca am ramas singur ma doboara

Ma ridic si merg spre linia orizontului cu gandul ca te voi intalni

Te-am pierdut iubindu-te si ecoul iubirii mele imi loveste cu putere timpanul

Imi plange sufletul in lipsa ta si te caut prin orasul prea mare pentru amandoi

Poate drumul tau nu trece pe aici dar nu uita ca strazile uneori duc unde nu te astepti

Voi fi pentru tine aici in colt de strada asteptand cu nerabdare sa ne plimbam iar

Lasa-ti mainile sa te conduca spre mine…

Sunt aici cu gandul la campurile de grau

O cata nerabdare sa vina vara iar

Langa mine

A inceput ca o joaca aceasta iubire dintre noi

Am avut totul si acum nimic

Daca vrei vino chiar daca iti este greu

la fel ca zapada care imi tine companie pe strazile de la periferie

Tu care imi dai tot mai mult

Daca dragoste ai ,dragoste dai

Acum ca sa te am aici imi pare un vis …stii?

Sa te strang in brate, privindu-te in fata cum imi spui,da

Acum sa te am aici fara sa ne mai ascundem

Sa ne sarutam in fata lumii indiferente asa cum nu am facut nicicand

Tu esti emotia care ma opreste si ma face sa nu plec din pasiunea si nebunia noptilor mele

Pentru tine fac si mai mult, daca dragoste dai, dragoste ai

Esti cheia inimii mele, nu mai stiu ce este durerea

Cand imi strangi mainile iti cedez ziua de maine ce alearga spre noi

Cant

De fiecare data cand imi apari in gand,

Cant pentru ca si cum acest lucru ar avea un sens,

Cant pentru tine si imi este mai putin frica de acest obscur imens,

Cant pentru tine care stai si visezi, pierdut intr-un colt de lume

Cant pentru tine ca-mi esti asemanatoare si esti mai mult decat am eu nevoie

Nu reusesc sa traiesc fara o dragoste ce ma incalzeste si pe care acum nu o am

Cant pentru tine fara sa stiu cum trec zilele

Cant pentru tine pentru ca ma lasi singur, dar poate te intorci

Cant pentru tine pentru ca te-am atins in acest obscur imens

Un cantec de iubire

Daca as avea cuvintele, ti-as spune chiar daca imi este greu

Daca eu as sti ce sa zic doar sti ca as spune

Daca mi-as putea imagina, as picta visul de a te putea iubi

Daca as sti sa scriu ti-as scrie un cantec de iubire

Un cantec de iubire care sa-mi aminteasca si care sa te faca sa poti dormi

Un cantec de iubire care sa te incalzeasca atunci cand nu sunt langa tine

Un cantec de iubire pe care nu o pot explica doar pentru tine

Daca intr-o zi reusesc sa-ti intru in vise mi-ar placea sa desenez ce vad in ele

Si ti le-as canta doar pe cele frumoase

Prin ploaie

Am colindat singur pe strazi m-am plimbat prin baltoci

si am calcat bordurile cu pasiune pt ca aveam pantofi noi

Era o ploaie de toamna si trotuarul isi varsa lacrimile in rigolele de flori

De ce ploaia vine si pleaca lasand in urma trecatori murdari

Cantitatea de ploaie pe care cerul o da florilor ne uda jachetele ponosite de ani petrecuti in intunericul dulapului

Si ne face sa credem ca suntem atat de mici comparativ cu marile baltoci ce raman pe caldaram

Clipe

Iubesc dar la ce bun daca tu nu ma iubesti

Eu sunt mereu aici …eu si marea

Zilele imi sunt valuri lovite de uscat

Strig dar nu sunt auzit suntem prea departe

Te caut pe strazile pe care le colindam impreuna si nu esti

Ma uit la banca pe care am stat candva si imi spune ca nu te-a mai vazut de mult

A trecut o clipa, o luna ,un an

A trecut un veac  peste sufletul meu si tot nu ai aparut

Tu cum masori un an de zile…

In zile ploioase, in zile insorite

In cesti de cafea , in pahare de cristal

In anotimpuri sau miresme

Atat mai stiu…cinci sute doua zeci si cinci de mii sase sute de minute are un an de singuratate

Vorbindu-mi

Am obosit să mă caut printre rămăşiţe
să-mi maximizez putinţa până la dezintegrare
în umbre întâmplările păşesc spre înapoi
ating punctul 0 după care se sparg în uitare
mi-am armonizat idealurile cu cântecul
mi-am sudat îngerii de fierul umerilor
pe spate am construit o pârtie
pe care alunecau frisoanele
mi-am făcut inventarul bucuriilor
o parte s-au înecat în vâltoarea zbuciumului
altele s-au prelins pe piele, au căzut
şi au fost înghiţite de gura hâdă a bolii
valoarea trepida de frică
să nu fie respinsă de intelect
individualitatea creşte extrăgând esenţele din diversificare
am cedat psihic încontinuu
pentru a cunoaşte starea nebunului
mi-am minimizat dimensiunea gnozelor
pentru a atinge orizontul opac al proştilor
mi-am amplificat artificial satisfacţiile
pentru a mă sătura de fericire
am iubit concomitent toate femeile de pe pământ
pentru a mă reîntoarce secat de dorinţe în sine
şi a mă logodi cu singurătatea.